Poruncile vremii, Doamne, mă
dor,
Mi-e plină Patria de hoți și
mișei:
„Coborâți de pe socluri statuile
lor
Să nu se mai știe nimic despre
ei!”
Vrem alta să fie „schimbarea
la față,”
Pe „șantierele” clipei se lucrează
din greu,
Străine chipuri din uitare se
înalță,
Vor să ne-aducă și-un alt
Dumnezeu!
Frigul de-afară îmi pătrunde
în oase,
Catapeteasma Bisericii se rupe
în două,
Scoateți Istoria din școli și
din case
Și-n locul ei puneți
„scriptura” cea nouă!
Dar neamul acesta numai Ție se-nchină,
Fără Tine credința nu are
temei,
Curăță sabia cuvântului de
rugină,
Doamne al nostru și lovește în
ei!
15 Februarie 2025
Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu