De unde vine Dragostea...

 

 

M-am întrebat și mă întreb mereu,

De unde vine Dragostea anume,

Din care răsărit de curcubeu,

Cine i-a dat întâia oară nume?

 

Mi-aduc aminte când eram fecior

În Satul meu, cel plin de Poezie,

Acolo, între ierburi, sub răzor

Mi-a fost dat fiorul sfânt și mie...

 

De unde vine Dragostea? Ea- ce-i?

La fiecare cât și cum se-mparte?

Și-acum mă simt cuprins de vraja ei,

Ca de-o poveste scrisă într-o carte...

 

Să vorbească Dragostea între noi...

 

Să vorbească între noi Dragostea,

Toate armele lumii să tacă,

Să vorbim tot mai des despre ea,

Să iubim tot mai mult și ce-i dacă?

 

Cei ce nu pot, ducă-se vântului,

În pustia cea mai de departe,

Să nu mai facă umbră pământului,

Dragostea niciodată nu desparte!

 

În inima voastră să-i faceți loc,

Tic-tacurile ei măsurate nu dor:

Ea adună jumătățile la un loc,

Ea adună aripile pentru zbor...

 

Risipească-se teama din fiecare,

Se pregătește noaptea de război,

Cât Soarele Vieții pe ceruri răsare

Să vorbească Dragostea între noi!

 

Nicolae Nicoară-Horia