Să nu mi se tulbure Vederea
de-afară!
Îmi tremură pline de dragoste
pleoapele,
Vă spun mereu...și pentru
ultima oară:
Cine sunt eu să-mi judec
aproapele?
Pe lumea aceasta, plină
de-atei,
Avem la-ndemână și iadul și
Raiul,
Pe toți deopotrivă cu funia ei
Ne duce ispita, acesta e baiul!
O ținem cu râvnă în mâinile
noastre,
Când îngerul spune: lasă de ea,
Degeaba te rogi sub
tăriile-albastre:
„Doamne, scapă-mă”, când omul
nu vrea!
Omule, Dumnezeu nu-ți întoarce
spatele,
Oricâtă ură arde pe buzele
tale,
Cine sunt eu să-mi judec
departele,
Pe-aproapele care îmi stă în
cale?
12 Februarie 2025
Nicolae Nicoară-Horia

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu