29 Ianuarie 2010, în zori…
Văd Umbra ei de veşnicie arsă
Şi-i tot mai linişte sub coviltir,
Ea ştie că nu este cale-ntoarsă,
Încet se duce înspre cimitir…
Mă tot întreabă dacă bate vântul,
Dacă-i senin afară şi e frig,
Mă doare de la facere cuvântul
Şi nu mai am putere să îl strig…
Dar ninge-acum, spre zările surpate
Nu mai este, Mamă, nici un drum,
Nu bate vântul, linişte-i în toate-
Dormi şi odihneşte-te de-acum…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu