UNOR NEAMURI, UNOR PRIETENI...

Duminică, 17 Ianuarie, la amiază...

Câtă ură, Doamne, câtă ură,
Niciodată n-am să înţeleg!
Toate în cuvinte au măsură-
De adevărul Dragostei mă leg!

De-am greşit, iertaţi-mă acuma
Şi atunci, zadarnic, nu vă cer-
Vinovată dacă-mi este huma,
Sufletul e-aproape lângă Cer!

Eu vă iert de toată fărdelegea,
Vă cuminic, cu-Adevărul sfânt-
Mai presus de noi, dacă e legea,
Mult mai jos suntem, înspre pământ...

Câtă ură, Doamne, câtă ură,
Niciodată nu am să pricep,
Toate din cuvinte au măsură,
Şi butoiul curge... fără cep...