sâmbătă, ianuarie 23, 2010

Poezia ca o minune...

20 Ianuarie, în zori...


Eu, nu sunt Poetul de zi,
Eu, nu sunt Poetul de noapte,
Paznicul clipei când scriu poezii,
Ori grădinarul merelor coapte...

Nu cunosc Ora când mi se spune,
Ia-mă de mână şi du-mă-n cuvânt,
Poezia, din toate, e o minune,
Duhul ce vine, aburul sfânt...

Acum nu m-atinge, ca după-nviere
Trupul e încă de Aer şi Vis,
Sufletul dacă, durutul, te cere,
Lasă-mă dar să îl termin de scris...

Ochii tăi, blânzii, să-mi fie de veghe
Până la capătul gândului meu-
Nu sunt deţinutul acela în zeghe,
Poezia nu-i temniţa lui Dumnezeu...

Un comentariu:

fatadragablogspot spunea...

"Eu, nu sunt Poetul de zi,
Eu, nu sunt Poetul de noapte,
Paznicul clipei când scriu poezii,
Ori grădinarul merelor coapte...

Nu cunosc Ora când mi se spune,
Ia-mă de mână şi du-mă-n cuvânt,
Poezia, din toate, e o minune,
Duhul ce vine, aburul sfânt..."

Cât îmi place mie statusul ăsta din prezentarea ta de la profil...:)

Atât îţi cer" Ia-mă de mână şi du-mă-n cuvânt"...