Te uiţi
La mine
Dureros părinte,
Cum se uită
Floarea-n fructul ei,
Cine-i străinul
Care-mi stă înainte,
Uitarea asta-nlăcrimată,
Ce-i?
Ca un ecou
Cu zările surpate
Mi-e sufletul
Când scriu
Şi plâng
Şi tac,
Ce viscol surd
Prin ochii
Tăi
Se-abate!
Vai,
Boala
Asta,
Doamne,
N-are leac?
Iertată-mi fie dar
Tristețea
Mea,
Ea nu e cumpărată
Cu arginți,
Cealaltă boală,
Știu,
E mult mai grea,
Atunci când pruncii
Uită
De părinți...
Nicolae Nicoară-Horea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu