Nu-i durere să mă doară,
Nu mă las de ea înfrânt,
Sunt bolnav de tine, Țară,
Leacuri știu că nu mai sunt...
Vântul murmură pe coarde
Doina noastră din pruncie,
Inima în piept îmi arde,
Ardă până-n veșnicie!
Unde-i ardere-i lumină!
Tot mai singură pe cale
Vâlva băilor suspină,
Din adâncurile goale:
„Unde sunteți, moții mei?”
Tulnică din stâncă-n stâncă
Sus prin Apusenii grei
De-o neliniște nătângă...
................................
Parc'aud durute cară
Cum vin de pe alt târâm-
Sunt bolnav de tine, Țară
Și așa o să rămân!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu