Ev. Ioan 1, 43
Cum se uită omul mereu înapoi!
„Urmează-Mi!” Ce minunat îndemn
Pentru mine, pentru tine, pentru voi,
Fie-ne Răspunsul întotdeauna demn!
Ajunși la răspântie se-ntunecă pașii,
Gândul te-ntreabă încotro să apuci?
Adeseori în grabă gângurim ca lașii,
Obosiți la Umbra Sfintei Cruci,
Iar Glasul Acela se-aude din nou:
„Urmează-Mi!” Lasă-ndoiala deoparte,
Nu-i Omul aceasta ca un ecou
Rătăcit între Viață și moarte?
Din zarea deschisă spre veșnicie,
Pentru prieten și pentru dușman
Răsună Chemarea, statornică, vie:
„Urmează-Mi!” Altă cărare e-n van!
Duminică, 13 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu