Înverzește de dragoste pădurea de-acasă,
Cât de mult i-am iubit primăvara din crâng
Și iarba aceea, cu Dorul de coasă,
În brazde prelungi să o strâng!
Pe dealuri pașii mei risipiți mă adună,
Văzduhul întreg e-atât de flămând!
Pe Copilul de-atunci, cu mieii-mpreună,
Îl aud cum îmi zburdă prin gând...
Mama frământă aluat pentru mâine
Cu mâinile ei, ca o boare subțire,
Doamne, ce sfânt e mirosul de pâine
Și cât de aproape e Buna Vestire!
Joi, 24 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu