E Ziua ta, Poezie, ție pururi mă-nchin,
Ziua din care m-ai strigat pe nume,
Ce singur e Omul, pământit și străin,
Călător fără tine prin lume!
Întunericul nopții peste tot stă la pândă
Din Porunca: „să fie lumină!”
Gura mea grăitoare cât e de flămândă
După pâinea aceasta divină!
Să nu se risipească nicio fărâmă,
Jertfa ta fie mereu cu temei,
E Ziua ta, Poeziuă și așa să-mi rămână
Până în Clipa de la capătul ei!
21 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu