Noaptea peste tâmple
Mă apasă,
De tăcere
Sufletul se umple
Și-așa-mi vine
Să mă duc Acasă,
Să trag ușa vremii
După mine...
Și acolo,
Sub icoane sfinte,
Lângă leagăn,
Tânăr ca un zeu,
Până când
Nu vor mai fi cuvinte,
Să-mi scriu
Poemul
Către
Dumnezeu,
Poemul cel dintotdeauna
Unul...
Din lumea asta
De durere
Multă,
Prin care mi-a fost dat
Să trec și eu,
El mă citește,
Bunul
Și
M-ascultă...
Vineri, 18 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu