Eram copil, pe Dealul greu de
fân
Mi-aduc aminte vorbele sărate-
Abia apuc să fiu şi eu bătrân
Şi să mă odihnesc pe săturate.
Ca lacrima pe-o muchie de
cuţit
Aşa mi-a fost copilăria toată,
Din zori de zi şi până-n
asfinţit
La ţară nu-i vacanţă niciodată.
Duminica şi-n sărbători legate
Citeam-scriam până uitam că
sunt,
Poemele de-atunci ne-terminate
Mereu îmi cheamă vârsta în
cuvânt...
Cât mi-am dorit să fiu bătrân
de tot,
Să spun poveşti ce nu au fost
vreodată-
Aproape sunt, dar nici acum nu
pot
Să-mi potolesc Copchilul
de-altădată...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu