De Ziua Adormirii tale...

 

 

Acest poem în sinea lui se frânge

Pentru tine, Duh de Dumnezeu,

La căpătâiul tău Iisus iar plânge

Și lacrimile ard în versul meu...

 

Cu sufletul de Poezie plin

Ca floarea hohotind între petale

Lângă icoana Plânsului mă-nchin

Acum, în Ziua Adormirii Tale!

 

O, Maică Făcătoare de minuni,

Fecioară Născătoare de Hristos,

Din pulberea tăcerii să m-aduni,

Fă Ruga să îmi fie cu folos!

 

Limba mea, până mai sunt cuvinte,

Să le rostească Adevărul viu,

Din Viaţa asta cât o fi înainte

În Ochiul meu vreau trează să te ştiu!

 

Mistuitor e Aerul ca para-

Cel Răstignit în lume iarăşi vine,

Dă-mi răbdare să îndur ocara

Acelora care nu cred în tine

 

Şi-oricâte îndoieli mă înconjoară

Niciuna să mă umilească nu-i!

Ave Maria! Pururea Fecioară

Ai fost şi vei rămâne-Mama Lui!

 

Vindecătoare fie-aceste ploi,

Clipa de-Aici miroase a tămâie,

Tu roagă-L să se-ndure pentru noi,

Apocalipsa lumii s-o amâie...

 

Copilului IISUS poate i-e Dor

Dumnezeiesc la piept să îl poţi strânge,

La căpătâiul tău mântuitor

De bună seamă că acum El plânge...

                 ***

Cum să nu cred în Dragostea luminii?

Azi, de Ziua Adormirii tale,

Când se cutremură sub cer măslinii,

Da, sunt mâhnit și obosit pe cale...

 

De peste tot acum sporește hula

Și lumea-ntreagă parcă e sub drog,

Te văd plângând, acolo la Nicula,

Sub coarnele de bour la Bodrog...

 

Cei fără mamă nu te lasă-n pace

Nici să adormi și te hulesc mereu,

O, Maică sfântă, lumea-ntreagă zace

Cu-atâtea legiuni în jurul meu!

...................................................................

Voi, bârfitorilor, luați aminte,

Saul cel din urmă e pe drum,

Cine nu crede-n lacrimile sfinte

Ce picură din ochii ei acum?

 

Nu-i nimeni pe pământ să nu adoarmă...

 

Nu-i nimeni pe pământ să nu adoarmă!

A adormit Maria, Mama Lui,

Vă rog, prieteni, nu mai faceți larmă,

Dușmanii ei și astăzi sunt destui,

 

Dușmanii ei au fost dintotdeauna

Ce n-au crezut în Adevărul sfânt,

Fecioara-ntre fecioare este Una

Și a născut pe Fiul din Cuvânt!

 

Acolo-n ceruri, lângă El, ea plânge

Și lacrimile-i picură fierbinți,

Ca Mamă, sufletul rănit se frânge-

Vai de copiii fără de părinți,

 

Vai de părinții fără de copii!

Și stelele pe boltă se-nfioară,

Tu între noi de-a pururea să fii

Și Adormirea ta să nu ne doară!

...................................................

Pe-un pat de crini stă trupul ei-lumină!

În rugăciune gândul meu se sfarmă

Și sufletul poemului suspină-

Nu-i nimeni pe pământ să nu adoarmă...

 

Nicolae Nicoară-Horia