Poeziei
Mi-e dor de tine și mă dor
Toate tăcerile din dor,
Eu știu că Dorului nu-i pasă,
Pe suflet tot mai greu m-apasă
El n-are liniște, oricum
Oriunde-oricând îmi iese-n
drum
Tot mai flămând și dorul meu,
Spre tine îl trimit mereu
Și-oricât e ziua ta de lungă
Acolo unde ești te-ajungă,
Iar noaptea luminați de lună
Să vă găsească împreună!
Și zorile când or să vină
Să-l vindece de orice vină,
Mi-e dor de tine și-o să-mi
fie
Și dincolo de veșnicie...
Numele frumuseții...
De frumuseţea ta de ce te
miri?
Prin ea coboară Cerul peste
lume,
Nu eşti de vină tu de mă
inspiri,
Nu e de vină ea că are nume!
Cu el în braţe mi se face Dor,
Numele tău, din toate câte
sunt,
Cel mai bogat şi cel mai
dătător
De pace şi de Dragoste-n
cuvânt!
Eu ştiu că te-nfiori când mă
citeşti,
Cum se înfioară vântul de pe
liră,
Nu ştiu nici eu anume cine
eşti
Şi ochii mei de ce mi te
admiră.
Nu eşti de vină tu de mă
inspiri,
Nu cerceta aceste legi divine,
De frumuseţea ta să nu te
miri,
Nici să nu o întrebi de unde
vine...
Nicolae Nicoară-Horia
Pictură: AN HE


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu