Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului
Privindu-ți chipul din icoana vie,
Ne-nvinsă niciodată pe pământ
Și dracii se cutremură, Marie,
Slăvit să fie numele tău sfânt!
Slăvită fie Clipa dumnezeie
Când din ceruri îngerul Gavriil
Te-a binecuvântat atunci, Femeie,
Cu Vestea că vei naște un Copil
Și ai rămas de-a pururi Mama Lui,
La care astăzi versul meu se-nchină
Și nu dă socoteală nimănui
La Adormirea ta ce o să vină!
Spre Apusenii mei mă duce-un gând,
Privindu-ți chipul din icoana vie
Parcă o văd pe mama lăcrimând
Pe dealul meu, cel dinspre veșnicie...
Să ne-amintim de Maica Lui...
„Nimic fără iubire nu-i!”
Același crez mă înveșmântă,
Să ne-amintim de Maica Lui,
Ea, dintre toate-i cea mai sfântă!
Celui ce vrea să mă condamne
Că-i o „femeie” ca oricare,
Să-i veșnicești în suflet, Doamne,
Lumina, cea biruitoare!
Și-oricărui om cu mintea întreagă,
Aceeași Dragoste s-o pui,
Aș vrea și el să înțeleagă
Că fără ea nici Viață nu-i!
Pe Fiul cel de Dumnezeu,
Ea a știut aici să-L crească,
Pe brațe L-a purtat mereu,
Măcar acum să se-odihnească.
Să-nvețe Adormirea ce-i,
Cu lacrima-i curgând pe față
Cel ce nu crede-n somnul ei
Și în trezirea spre viață...
Nicolae Nicoară-Horia
Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Hodoș-Bodrog (Arad)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu