„Și vântul și scuipatul de ies din gura ta,
Tu suflă în scânteie și nu scuipa în ea...”
Între cel ce spune și acel ce
tace
Fie-ntotdeauna prearâvnita
pace!
Împăcarea sfântă care ne-a
fost dată
Gângurind cuvântul
pentru-ntâia dată!
Azi și-ntotdeauna să luați
aminte,
S-aveți mare grijă când
rostiți cuvinte,
Adevărul însuși nu-i decât
rotund,
Sarea e și...sare, curul e
și...fund...
Până-n clipa-n care o să fie
mută
Gura maicii tale nu se
împrumută,
Cel care grăiește, fără
îndoială
Pentru orice vorbă va da
socoteală!
De aceea astăzi versul meu
vă-ndeamnă,
Pâinea pretutindeni, pâine ea
înseamnă
În oricare limbă s-o traduci
ai vrea
Când deschideți gura să
mușcați din ea!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu