In memoriam
Dumitru Fărcaș
„Și Dumnezeu e-un bun român...”
(Marți, 7 August 2018)
Să nu vă bucurați în van,
El n-a murit, mai cântă încă
Din pisc de suflet transilvan
Și până-n Marea cea adâncă!
Nu-i nimeni pe pământ
să-ngroape
Dorul acestui neam străbun,
Când plin e Aerul sub pleoape
De-un Adevăr pe care-l spun:
El nu dă vamă nimănui,
În limba noastră, cea română,
Ce viu e Taragotul lui
Și-așa în veci o să-i rămână!
Joi, 7 August 2025
În leagănul Munților mei din
Apus,
Acolo, unde și astăzi mai
adorm câteodată,
Am crescut în lacrima Dorului
picurată-n Auz,
Lacrima Dumnezeirii ce mi-a
fost dată!
Un Om ca Dumitru, știu, nu se
naște
Decât la o sută de ani în
Carpați!
L-am cunoscut mai înainte de-a
ne cunoaște
Și așa am rămas, de-a pururea
frați!
Sufletul meu se înfioară
și-acum,
Ascultându-i porunca aceea
divină:
„Iubiți-vă Țara și Neamul și
nu oricum,
Cu dragostea voastră
vederată-n lumină!”
Mereu între contemporani și
strămoși,
Dumitre Fărcașule, de acum te vei
duce
Lângă prispa Casei tale din
Groși,
Maramureșul ți-a fost altar și
cruce!
Între glasul de înger și tăcerea
din humă,
Din satul cel veșnic, Sat
pătimaș,
„Neamul și mândra” ce durere
postumă!
Nu te vor uita, Dumitre
Fărcaș...
Cântecul mântuie...
Cine va putea să-i fure
vreodată sufletul taragotului său?
Cântă, Dumitre,
Fărcașule-mi cântă,
binecuvântat fie Duhul
taragotului tău!
Cântecul mântuie
dar și
înspăimântă
Gândul celui ce te gândește
de rău...
Câtă Lumină
și
câtă
putere
clocotește în trunchiul
acestui gorun-
cântă-mi Fărcașule,
de mângâiere,
Cântecului tău
mă
supun!
El vine, de unde?
Dumnezeu să te-asculte!
El vine din Cerul
de jos
și de Sus,
cântă-mi, Dumitre
și nu
îmi răspunde,
cântă-mi o viață-
nu-i timp
de
răspuns...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu