Iubește și-atunci când ești trist
Și ura lumii te-mpresoară!
Cu tine, Dragoste, exist
Și-am înviat a câta oară?
Cred în puterea Ființei tale!
Oriunde merg pe drum posac
De peste gând îmi ieși în cale
Și te-ntâlnesc în tot ce fac!
De tine-i gura mea flămândă,
Poemul ce mi-l fericești,
Nimicul stă mereu la pândă,
Dar tu netemătoare-mi ești!
Lumina ta mă înveșmântă,
Sufletul mea în ea încape,
Iubește! Ce poruncă sfântă!
Și biruința e aproape...
9 Ianuarie 2023
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu