Mi-e dor de Ciprian, de „Trei culori”,
De când vă strig „Deșteaptă-te, Române,”
Ziua, noaptea, dimineața-n zori,
Românul meu nedeșteptat rămâne!
Badea Traian s-a pliclisit și el,
Tot numărând oștirile pierdute,
Degeaba îl cântăm cu-atâta zel,
Imnul acesta doarme pe redute.
Imnul cel vechi mi-a fost atât de drag,
Izbăvitor de uneltiri oculte,
Se-aud cum plâng culorile din steag
Și dacă, cine să le mai asculte?
Cum poți, române, să nu-l înțelegi?
Cuprind de-o bucurie „vinovată”,
„Am cântat, tată, Daciei întregi!”
Întreagă oare va mi fi vreodată?
Simt Aerul din jur tot mai greoi
Și soarele e-aproape lângă zare,
Se ofilește sufletul din noi,
De-atâta somn, de-atâta nepăsare!
Vineri, 27 Ianuarie 2023
Nicolae Nicoară-Horia
Trei culori
„Trei
culori cunosc pe lume
Ce
le țin de-un sânt odor,
Sunt
culori de-un vechi renume
Suveniri
de-un brav popor.
Roșu-i
focul ce-mi străbate,
Inima-mi
plină de dor
Pentru
sânta libertate
Și
al patriei amor.
Auriu
ca mândrul soare
Fi-va’l
nostru viitor
Pururea’n
eternă floare
Și
cu luci netrecător
Iar
albastrul e credința
Pentru
țară ce-oi nutrim
Credincioși
fără schimbare
Pân’
la moarte o să-i fim
Pân’
pe cer și cât în lume
Vor
fi aste trei culori
Vom
avea un falnic nume
Și
un falnic viitor,
Iar
când, fraților, m’oi duce
De
la voi ș’oi fi să mor
Pe
mormânt, atunci să-mi puneți
Mândrul
nostru tricolor.”
Ciprian Porumbescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu