(Duminică, 18 ian. 2009, ora 1.30)
Întotdeauna Adevărul doare
Pentru cei ce au mai multe fețe,
Moartea lui n-a fost întâmplătoare,
Degeaba-ncearcă unii să mă-nvețe!
Ea l-a pândit mereu la cotitură,
Alt „incomod” și el-Grigore Vieru,
Dușmanii îi purtau atâta ură!
În tot ce scriu aici mi-e martor cerul.
Știu că m-ascultă dincolo de zări,
Frate drag, să te-adumbrească norul,
Aveai o Patrie din două țări
Și-aceeași limbă viersuindu-ți Dorul!
Limba aceasta în cuvânt mă doare,
Îi port și eu silabele în nume,
Moartea ta n-a fost întâmplătoare
Și nu e-ntâmplător nimic pe lume!
18 Ianuarie 2023
Iartă-mi vina…
Te-ai dus şi tu, unde vom merge toţi
Când se va stinge peste noi Lumina,
Ne-am cunoscut acolo printre Moţi,
La Târgul de pe Muntele Găina…
„Frate Nicule!” Aşa mi-ai zis-
Şi Tu mi-ai strâns în braţe Poezia,
Mi se părea că retrăiesc un Vis,
Atunci şi-acum când înnegresc hârtia…
Se umezise Aerul sub pleoape
Când te priveam şi nu-mi venea să cred,
AVRAM IANCU îmi era pe-aproape
Şi Crucea lui mi-e martorul întreg!
Doamne, cât de mult ne-asemănam,
Era în glasul tău atâta jale-
„Să îmi trimiţi o poză să te am
Şi câteva din versurile tale…”
Eu le-am trimis, ţi le-am trimis pe toate,
Dar nici acuma, frate, când îţi scriu
Cuvintele acestea-nlăcrimate
De le-ai primit vreodată, nu mai ştiu…
Şi-acolo sus, pe Muntele Găina,
De va mai fi vreodată ca să vin,
De unde eşti, tu singur, iartă-mi vina-
Eu mai rămân, eu mai rămân puţin…
………………........................
S-a dus şi el să nu-l cuprindă gerul,
Gerul pe care l-a urât mereu,
Să-i dăm de-a pururi liniştea lui Vieru-
Să-l odihnească Bunul Dumnezeu!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu