Să-l iubiți pe Eminescu, astăzi și întotdeauna,
Oricine vă stă în cale, omul, fiara, ori furtuna,
Fără el această țară, cu tot neamul, nu-i și nu-i,
L-a trimis pentru vecie Dumnezeu din slava Lui!
Doamne, cât de vinovată inima îmi bate-n piept!
Ca pe Fiul Tău, Cel Unul, judecatu-l-am nedrept
Și cu toată moartea lumii, cum a fost așa îl știu,
Mai „nemuritor și rece”, geniul nostru cel pustiu...
Să-l iubim pe Eminescu, cum iubește focul para,
Cum iubește floarea rodul, învierea primăvara,
Iar de Ziua lui și-n toate zilele dintre cuvinte,
Până la sfârșit de lume să ni-l ocrotești, Părinte!
14 Ianuarie 2023
Vine ziua ta, Emine...
Vine ziua ta, Emine,
Adoratul meu Mihai
Și cuvântul arde-n mine,
Nu-l auzi cum strigă: hai!
Să te strâng la piept fierbinte
Și acolo să rămâi,
Marginilor tale sfinte
Să le pun un căpătâi!
Și sărutul meu pe buze
Să te ardă ca un rug,
Precum arde toamna-n frunze,
Toamna noastră din amurg.
Tânăr, preafrumos și teafăr
Să te am în tot ce ești,
Nenuntitul meu Luceafăr
Cu plăcerile lumești...
Gândul meu de Veronică,
Pururea nemuritor,
Înspre tine își ridică
Ochii tulburați de dor;
Inima din piept buiastră
Nici acum odihnă n-are,
Floarea ta, cea mai albastră
Dintre câte sunt sub zare...
Știu că îți aduci aminte,
Ce povești spuneam prin crâng
Și eu nu stăteam cuminte,
Ochii mei și astăzi plâng...
Nimeni n-a iubit ca tine...
Nimeni n-a iubit ca tine
Mai statornic și mai sfânt,
Mistuindu-te în viață
Pân' la ultimul cuvânt!
Pe pământul plin de ură
Ai divinizat femeia,
Amfora de dor în care
Dumnezeu a pus scânteia
Și bărbatului să-i fie
Pururea de adăpost,
Fără ea lumina piere,
Și nici noaptea n-are rost,
Fără ea zadarnic vântul
Geme între patru zări,
Nu există-apropiere,
Nu există depărtări...
Și acum robit de farmec
Stau alături și ascult-
„O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!”
Poezia ta, știu bine,
Plină-i de iubire, toată,
Nimeni n-a iubit ca tine,
Nici nu va iubi vreodată...
Nicolae Nicoară-Horia
Grafica: Mihai Cătrună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu