SOHODOL...

 

Sohodol cu apă lină,

Inima de jar mi-e plină,

Pe Vâlceaua ta în sus

Umblă dorul meu nespus

Și tot urcă și coboară

Până când se face seară,

Satul meu, Sohodol drag,

Prin pădurea ta de fag

Singur și flămând se duce,

Pe sub umbra lui cea dulce

Sus la Curături, Acasă,

Așteptându-mă la masă...

Dar Copchilul nu mai vine,

E plecat prin zări străine

Și cei dragi și mai departe,

Până dincolo de moarte...

Sohodol cu plaiuri sfinte,

Tu ești setea din cuvinte,

De tine pe veci mă leagă

Poezia mea întreagă

Și tăcerea de pe urmă,

Precum pe păstor de turmă.

Tu ești raiul meu dintâi

Și așa o să-mi rămâi,

Leagăn de dor, Sohodol,

Maica mea cu glas domol

Te-a rostit întâia dată,

Să nu te uit niciodată!

Nu e om fără de dor!

Pe-nțelesul tuturor

Dorul tău de la-nceput,

L-am tradus cât am putut,

Martor este Dumnezeu,

Te-am cântat în viers mereu

Și așa o să te cânt,

Până ești și până sunt...

Nicolae Nicoară-Horia