Dormi împăcată, mamă...

 

Duminică, 6 Octombrie 2013, ora 5.38

 

Stau și-aștept cuvintele să-mi vină

Și astăzi mi-au venit atât de greu!

Mai ai nevoie, Mamă, de-o lumină

Printre îngeri, lângă Dumnezeu?

 

Din lume întunericul mă doare,

Când tot mai mulți trăiesc în salva lui!

Ți-am aprins și-acum o lumânare,

Precum atunci, aici la căpătâi,

 

Să ardă și-ntunericul de-afară

Și să se mistuie în focul lui,

Cuvintele, vai, cum să nu mă doară?

Dar durere ca tăcerea nu-i...

Luni, 6 Octombrie 2025

 

Afară plouă, Mamă și e frig,

Peste mormântul tău cad stropii reci,

Ca și atunci și astăzi te mai strig

Din marginile lumii: „unde pleci?”

 

Și întrebarea mea-i fără răspuns,

Sub cerul toamnei, mut și plumburiu,

Chemat acolo unde ai ajuns

Și eu o să mă mut într-un târziu.

 

„Dormi împăcată”! Știu că tu exiști

Și simt în mine sufletul tău blând,

Duminică era, cu zorii triști,

Când ai plecat din lume surâzând...

                     * * *

Dormi împăcată, mamă, cu toate că eu știu

Că nicio oboseală în cer nu te cuprinde,

Din umbra amintirii stau în genunchi și scriu,

Ea niciodată-n viață și după nu se vinde...

 

Dormi împăcată, mamă, eu mai rămân puțin

Cât încă mai sunt lacrimi pe lume să le strâng,

De poala hainei tale și-acum copil mă țin,

Cum mă țineam odată acolo sus în crâng...

 

N-am încălcat o slovă rămasă din porunci,

Dormi împăcată, Mamă, îți spun a treia oară,

Cad frunzele din toamnă, precum cădeau și-atunci

Și freamătul acesta nicicând să nu te doară...

 

Nicolae Nicoară-Horia