Aceeași e Lumina din deal și până-n vale,
Nu-i nimenea pe lume să nu îi fie dor!
Mă voi întoarce-Acasă, cine să-mi stea în cale?
Cum ploaia se întoarce la locul ei în nor.
Și vântul care bate își caută-adăpostul,
Nimic fără suflare e Omul pe pământ!
Ce fericită-i Viața care-și plinește rostul,
Ce fericită-i floarea jertfită-n rodul sfânt!
Mi-e dragă Poezia în care-am fost trimis,
Ea vine, ca suflarea, tot dinspre Dumnezeu,
Mă voi întoarce-Acasă și-n locul meu promis
Ce fericit e Versul pe care-l scriu mereu,
Când fără el, nici nu mai știu cât sunt!
Citească-l cine poate și cine-l înțelege
Și-așa e-atâta grabă și zbatere-n cuvânt,
„Căci asta e a lumii nestrămutată lege...”
Vineri, 17 Octombrie 2025
Din volumul Întoarcerea Acasă în curs de
alcătuire.
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu