„Mă dor
mâinile,” ce dureri sfinte!”
Mâinile tale, Mamă, nu mai sunt,
Mi-am adus aminte de-aceste cuvinte,
Au fost cele din urmă de pe pământ...
Era pentru prima și ultima oară,
Niciodată în viață nu le-ai mai spus
Și mâinile mele au început să doară,
La capătul durerilor încă nu am ajuns!
De-atâtea primăveri, de-atâtea toamne
De unde vine Durerea, nu știu,
Mă dor mâinile și dacă mă dor, Doamne,
Simt cum se vindecă atunci când scriu...
Joi, 9 Octombrie 2025
Din volumul Întoarcerea acasă în curs de
alcătuire.
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu