Precum lumina de la sfântul soare
Speranța niciodată nu se stinge de tot,
De câte ori n-am rostit fiecare
Aceste cuvinte: „nu mai pot!”
Le-am îngânat și le îngân mereu
La câte se întâmplă-n lume iată
Și-acum, rugându-mă din versul meu:
„Nu mai pot!” Ia-mă la Tine, Tată!|
.............................................................
Adamul din om e tot mai rebel
Și totuși o singură dată nu poate
Peregrinul din viață să le ducă cu el
Și le lasă în urmă pe toate...
Vineri, 10 Octombrie 2025
Din volumul Întoarcerea acasă în curs de
alcătuire.
* * *
La vremea scrisă-n calendar,
Chemarea, când va fi să-mi fie,
Las tot ce-am primit în dar,
Nimic nu iau de-aici simbrie.
Cuvintele ce-mi vin în minte
Din partea unui înger bun,
Le pun doar în tipar cuminte
Și lui de-a pururi mă supun...
Fără cuvinte mi-e urât,
Cu ele ziua mea începe,
Atât de simple sunt, încât
Orice tăcere le pricepe!
Cu ele m-am jucat de mic
Acolo în țărâna sfântă,
Fără cuvinte nu-i nimic,
Nici pasărea din cer nu cântă
Și nici izvorul care plânge
De setea celui istovit,
Călăii nu le-au putut frânge
Pe lemnul Celui răstignit!
Citiți-le, așa cum sunt
Și bucurați-vă de toate,
Am pus în ele pe pământ
Iubire, pace, sănătate...
La vremea scrisă-n calendar,
Chemarea, când va fi să-mi fie,
Las tot ce am primit în dar,
Nimic nu iau din el simbrie...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu