Pleacă luna lui cuptor...

Leverkusen, 31 Iulie 2018

Cântec legănat de dor,

Bucuria mea nativă,

Pleacă luna lui Cuptor,

Cine să îi stea-mpotrivă?

Ne-a fost cald ca-ntr-o văpaie,

La oraș, dar și la sate,

Uneori prea multă ploaie,

Dar le-am îndurat pe toate.

Frumos, precum e agata,

Cu lumina de sub pleoape

Vine August și-apoi gata,

Toamna noastră e aproape;

Veșnic nu-i nimic să steie

Și noi îndrăgim risipa,

Tot mereu îți spun, femeie,

Să iubim statornici clipa!

Pleacă luna lui Cuptor,

Ce-amintiri de ea ne leagă!

Strugurii de-acum mă dor

Vinăreasa mea cea dragă...

Nicolae Nicoară-Horia

Doamne, scapă-mă...

Leverkusen, Duminică, 29 Iulie 2018

„Doamne, scapă-mă!”

Ev. Matei 14, 22-34

„Doamne, scapă-mă!” Îți spun mereu

Ca Petru, dintre valuri, în furtună,

Atunci când mă apasă norul greu

Pune-mi în cuvinte vreme bună!

Ca om ce sunt, împovărat de vremi,

Ea, îndoiala-mi stăruie-n cuvânt,

Pe apă vin și eu , „să nu te temi!”

Aud îndemnul care-mi dă avânt!

Din zările de unde eu Te chem

Se potolește în adânc furtuna,

„Doamne, scapă-mă!” Acest poem

E-n Mâna Ta, întinsă-ntotdeauna...

Nicolae Nicoară-Horia

„În vremea aceea Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Şi dând drumul mulţimilor, S'a suit în munte, ca să Se roage în deosebi. Şi făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, Iisus a venit la ei umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s'au înspăimântat, zicând că este nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă“. El i-a zis: „Vino!“ Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit la Iisus. Dar văzând vântul puternic, s'a înfricoşat şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!“ Iar Iisus, întinzându-Şi îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?“ Şi suindu-se ei în corabie, vântul s'a potolit. Iar cei din corabie I s'au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ Şi, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret.”

Sărmană țară din Carpați...

Leverkusen, Duminică, 29 Iulie 2018

Sărmană Țară din Carpați,

Cu temeliile străbune,

Găini bolnave, porci drogați

Și vitele din sat nebune...

Lovește vremea ca un bici

Și alte rele vin duium,

Miroase-n zare a șorici

Și toate se prefac în scrum.

În cerul gurii plin de ură,

Cu sufletul pătat de clor,

Românii dezbinați se-njură,

Când una este mama lor!

Într-o ciudată logoree,

Cuprinși de ea adeseori,

Ei pentru orișice idee

Se iau la harță de-cu-zori...

Pe lumea plină de otravă,

Am spus aceasta și-o mai spun,

E-un adevăr venit din slavă,

Nimic ce-i românesc nu-i bun!

Unii de vii ne vor în groapă

Și-aceștia cât de harnici sunt!

Rușinea să nu-i mai încapă,

În viață și nici în mormânt...

Nicolae Nicoară-Horia

Plouă...

Leverkusen, 28 Iulie 2018

Plouă. Mi-a fost dor de tine, ploaie,

Ca o fecioară să îmi bați la geam,

Să simt Dorul-dor cum se ogoaie,

Dintre câte doruri le mai am...

Plouă. Tună undeva în zare

Amintirea dinspre Munții mei,

Nu mă întreba ce gând mă doare,

Spală-l de tristețe dacă vrei;

Ca pe-un copil în leagăn să-l alinte

Cântecul ce murmură acum,

Plouă și se umple de cuvinte

Fântâna mea din margine de drum...

Nicolae Nicoară-Horia

Poem cu tricolor...

Leverkusen, Vineri, 27 Iulie 2018

Îmi spune unul, otrăvit la rânză,

Ca el în țara asta sunt destui,

Că „Tricolorul nu-i decât o pânză,”

Vai de mama lor, de mama lui!

Mă fulgeră lumina când aud,

Vă scriu aici, acum, cu tot regretul,

Dac-aș putea, ca Nero cel zălud

Aș da foc să ardă Internetul!

Dar nu-i de vină el, sărmană clipă

Învață veșnicia s-o înduri!

Eu știu că mintea lui e-ntr-o aripă,

Prădat de răutate și de furi...

Spre Tine urcă ruga mea săracă,

Doamne-al adevărului suprem,

Fă s-amuțească sabia în teacă,

Și gura otrăvită cu blestem!

Partidele se sfâșie-ntre ele,

Adulatorii lor pentru ciolan,

Dar tricolorul sfânt al Țării mele

Nu-i nicicând prilej pentru divan!

Prea vă suportă-această blândă țară

Mereu batjocorită-n chip și-n fel,

Nu-i mai mânjiți cu vorbe de ocară

Culorile durute din drapel!

Nicolae Nicoară-Horia

Scrisoare către Dumnezeu...

Leverkusen, Joi, 26 Iulie 2018

„Și mă dor ochii, mă dor”

De câte le văd sub soare,

Doamne, din lumina lor

Îți trimit acum scrisoare,

Ea în pace să-mi ajungă

Unde pururea Tu Ești

Și scrisoarea mea nu-i lungă,

Eu Te rog să mi-o citești:

Pune-mi Țara-ntre hotare

Unde-a fost de când o știi

Și la neamul meu ce moare

Dă-i speranță zi de zi!

Vindecă-i cumplita „boală”,

Ura care îl tot paște

Și din somnul greu îl scoală,

Ca pe Fiu în zi de Paște

Să-l trezești și să rămână

Cât o fi sub soare, treaz,

Șterge-i, Doamne, cu-a Ta mână

Lacrima de pe obraz!

M-am rugat destul, Părinte,

La toți răii dimprejur,

Simt că nu mai am cuvinte,

Iartă-mi-le, Te conjur!

Nu am blestemat vreodată,

Nici de-acum n-o să blestem,

Din tăria Ta curată

Între noi să vii, Te chem,

Să ne-aduni, a câta oară?

Risipiți ca pe o turmă,

Pune rânduială-n Țară

Și în mintea de pe urmă...

Nicolae Nicoară-Horia

A fost odată...

Leverkusen, 24 Iulie 2018

A fost odată, tot aud întruna

Povestea asta plină de mister,

Dintre toate ea rămâne Una,

Din șederea noastră de sub cer...

A fost odată, clipa de acum

Peste o clipă și ea e-o poveste,

Așa începe-viață orice drum

Dinspre Vale, până sus pe creste.

Povestea ține-n brațe pe toți viii,

Iar celor ce-au plecat le stă de strajă,

În mreaja ei ne adormim copiii,

La fel suntem și noi cuprinși de vrajă;

A fost odată un poet nebun

Din dragoste prea multă pentru țară!

Povestea asta, ce mereu v-o spun,

A început de-o vreme să mă doară.

Numit „demult,” provincial, șovin,

Le-a îndurat pe toate cu putere,

A fost odată un poet creștin

Iubind cuvântul până la tăcere...

Nicolae Nicoară-Horia