De la ghiocei la crizanteme,
De la tine până mai târziu,
Ce plină mi-e grădina de
poeme,
Să fie numai vreme să le
scriu.
Prin vie vântul pribegind
suspină,
Strugurii ei se odihnesc în
vin,
Ultimele roiuri de lumină
Dinspre vară nu le-auzi cum
vin?
Se duc grăbite dincolo de
toamnă,
Nici să le număr nu mai ştiu
de-acum,
Cad merele, ce bucurie,
doamnă,
De vârsta mea lovindu-se
postum.
Eu le ascult căderea lor şi
tac,
La sân tu le adună dacă vrei,
Ce coapte sunt şi roşii, cum
îţi plac,
Sunt mere oare, ori sunt anii
mei?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu