6 Octombrie 2013...
Duminică, ora 5.38
„A plecat Mama”, trei cuvinte și-atât,
Fiecare plecăm când e clipa sortită
Cu cheia Casei legată de gât,
Acolo măcar să o simt fericită...
Cu ziua aceasta nu pot să mă-mpac,
Mintea mea s-o priceapă nu poate,
Aprind lumânarea de veghe și tac,
Să ardă-mpreună cu durerile toate...
Ascult cum trece Duhul prin cuvinte
Și-auzul de-Adevărul lor mă leagă,
Era și-atunci Duminică, țin minte,
Când ai plecat la Cer, măicuță dragă!
Cartea aceea ce-o scriam cu greu
Întârzie-n lumină să apară,
Poate așa vrea bunul Dumnezeu
Citind-o să nu pleci a doua oară...
Se frânge fericirea mea pe ram,
Nu uit porunca ta de pe pământ:
„Ai grijă de cuvinte!” Cum să n-am,
Când fără ele-s pulberea din vânt!
Duminică, 6
Octombrie 2024
***
Nu m-a-ntrebat niciodată,
poezia, ce-i?
Știa doar atât, că e un fel de
scânteie,
Scria și Mama cu mânuțele ei
Cele mai minunate tindee!
Ele-au rămas și acum la icoane
Prin mănăstiri și biserici,
prin casele „lor”
O aud cum ne strigă: „Nicule,
Ioane,
Dați-mi și mie un strop
de-ajutor!”
Scria și mama, acolo în Crâng,
Martor mi-e luna, aerul,
toate,
Frunzele toamnei care se frâng
Lovindu-se-acum de
singurătate...
Îmi citește pe-ascuns, să n-o
vadă cine?
Poeziile mele din volumul
ACASĂ,
Scria și Mama, și nu ca
oricine.
Toată Opera ei e atât de
frumoasă!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu