duminică, octombrie 06, 2024

Octombrie, șase...


6 Octombrie 2013...

Duminică, ora 5.38

„A plecat Mama”, trei cuvinte și-atât,

Fiecare plecăm când e clipa sortită

Cu cheia Casei legată de gât,

Acolo măcar să o simt fericită...

Cu ziua aceasta nu pot să mă-mpac,

Mintea mea s-o priceapă nu poate,

Aprind lumânarea de veghe și tac,

Să ardă-mpreună cu durerile toate...

 

Ascult cum trece Duhul prin cuvinte

Și-auzul de-Adevărul lor mă leagă,

Era și-atunci Duminică, țin minte,

Când ai plecat la Cer, măicuță dragă!

 

Cartea aceea ce-o scriam cu greu

Întârzie-n lumină să apară,

Poate așa vrea bunul Dumnezeu

Citind-o să nu pleci a doua oară...

 

Se frânge fericirea mea pe ram,

Nu uit porunca ta de pe pământ:

„Ai grijă de cuvinte!” Cum să n-am,

Când fără ele-s pulberea din vânt!

Duminică, 6 Octombrie 2024

                  ***

Nu m-a-ntrebat niciodată, poezia, ce-i?

Știa doar atât, că e un fel de scânteie,

Scria și Mama cu mânuțele ei

Cele mai minunate tindee!

 

Ele-au rămas și acum la icoane

Prin mănăstiri și biserici, prin casele „lor”

O aud cum ne strigă: „Nicule, Ioane,

Dați-mi și mie un strop de-ajutor!”

 

Scria și mama, acolo în Crâng,

Martor mi-e luna, aerul, toate,

Frunzele toamnei care se frâng

Lovindu-se-acum de singurătate...

 

Îmi citește pe-ascuns, să n-o vadă cine?

Poeziile mele din volumul ACASĂ,

Scria și Mama, și nu ca oricine.

Toată Opera ei e atât de frumoasă!

 

Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu: