Până e toamnă şi e vreme bună,
Până eşti frumoasă şi mai
poţi,
Vino să culegem împreună
Strugurii din via mea
răscopţi...
Lumina cadă peste noi fecundă,
Să nu ne adumbrească niciun
nor
Din gelozia care stă la pândă,
Vino să-i culegem, dor cu
Dor...
* * *
Nu mă chema, ard strugurii în
Vie,
E vremea lor de-acum în
Calendar,
Saltă-n mine gândul şi mă-nvie
Frumos şi tânăr ca un
căluşar...
Vreau să-i culeg cu grijă, bob
cu bob,
Nimic să nu rămână de
pierzare,
Ce liber mă simt, Doamne, ca
un rob
Scăpat definitiv din
închisoare!
Tu să-i zdrobeşti desculţă
pe-nserate
Şi mustul să ne vindece de
noi,
Miroase-a vin şi-a nuntă în
cetate,
Tu fă-mă iarăşi tânăr
înapoi...
Pe mâini, pe ochi, pe fiinţa
mea deplină
Sunt plin de mierea
strugurilor copţi
Şi chiar acum mă-nţeapă o
albină,
Durerea ei tu nu o mai
suporţi...
De bucurie ochii mei sunt uzi,
Din când în când se odihnesc
şi scriu,
Vin graurii în stoluri, nu-i
auzi?
Din care zări flămânde, nu mai
ştiu...
Nu mă striga, ard strugurii în
Vie,
E vremea lor de-acum în
Calendar,
Saltă-n mine gândul şi mă-nvie
Frumos şi tânăr ca un
căluşar...
Vin graurii...
Vin graurii, tu nu-i auzi cum
vin?
În stoluri sure, încă
nedecise,
De-acolo, de pe plaiul cel
străin,
Să-mi ciugulească ultimele
vise...
Vin graurii la strugurii mei
copţi,
Ce tristă e lumina lor din
vie!
Alungă-i de la mine, ştiu că
poţi,
Dar nu mă izgoni din Poezie!
Vin graurii îţi spun şi nu le
pasă
Celor sătui de toate ce nu
sunt-
Vin graurii, se pun cu noi la
masă
Şi e atâta foame în cuvânt!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu