Da, Poezia vindecă, eu știu,
Ea orice suferință o alină,
Mă bucur că sunt sănătos și-s
viu
Și sufletul mi-e vrednic de
lumină!
Da, Poezia este Rugăciune
Ce o rostește sufletul mereu,
Slăvită fie dulcea ei minune
Pe care mi-a trimis-o
Dumnezeu!
Da, Poezia! Ce m-aș face oare
Fără ea, prea-singur printre
voi?
Iartă-mi, Doamne, gândul ce mă
doare,
Să nu mi-o iei vreodată
înapoi!
Tânără, deșteaptă și frumoasă
Prin viață m-a purtat la greu
de mână,
Ca o femeie, pururea mireasă
Și pururea așa o să-mi rămână!
Leac pentru prieteni și
dușmanii mei,
Precum mi-a fost dintotdeauna
dată,
Cine nu crede-n adevărul ei
Să nu o mai citească niciodată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu