De unde vin...

 

„Nu ești nimic, dacă nu ești de undeva.”

Thomas Mann

 

M-am întrebat și eu de unde vin,

Am fost și sunt aici un strop divin

Ca fiecare dintre cei de față,

Precum plecații din această viață,

 

O taină niciodată dezlegată

Cu toată știința vremii adunată

Sub steaua ce răsare și apune,

Minunea de-a fi om, e o Minune!

 

De unde vin, din care zări anume,

Venirii mele i-a fost dat un nume,

Când mă strigă viața să-i răspund!

În el eu niciodată nu m-ascund,

 

Îl port cu mine ca pe-un sfânt odor,

Eu știu că vin din suferința lor,

Din Apusenii mei, cei trași pe roată,

Eu vin mereu și nu plec niciodată!

 

Mă mântui de tăcere când vă scriu

De frații mei și parcă sunt mai viu,

Cuvintele în mine dau năvală,

Ce sfântă și statornică răscoală!

..............................................

De unde vin m-am întrebat și eu

Cu ochii rugători la Dumnezeu,

Să-mi dea atâta timp cât îl pot duce

De la leagăn, până lângă cruce...

                 * * *

De unde vin? Mă-ntreabă unii,

Că altceva mai bun nu au,

Nu-i pun eu stavilă furtunii,

Nici veșniciei sens nu-i dau...

 

Le spun aici, cu tot regretul,

N-am suferit să-mi pună ham

Acei ce nu-mi știu Alfabetul

Durerilor acestui neam!

 

Până când viața îmi amână

Plecarea spre un alt tărâm,

Cu toată ființa mea română

Sunt rob aceluiași Stăpân!

 

Întrebătorii orice-ar spune

Doar Lui o să-i rămân fidel

Și versul meu nu se supune

Cenzurilor de niciun fel!

 

De unde sunt? Nici eu nu știu

Și totuși pribegind prin viață

Biografia mea o scriu

În fiecare dimineață...

 

Nicolae Nicoartă-Horia