Ce trecători suntem...

28 Martie 2020

Tu iartă-mi Adevărul, altul nu-i!

Pământul e prea plin de ipochimeni,

Din centru, până-n marginile lui,

Ce trecători suntem și cât de nimeni!

Ce greu te naști și cât de simplu mori!

Toate sunt praf și pulbere la vamă,

Ne-am adunat comori peste comori

Și sufletul nu l-am băgat în seamă...

Doar „nouă” să ne fie cald și bine,

Prea ne-am urât și ne-am bârfit mereu,

Orgolioși, meschini și plini de sine

De l-am hulit chiar și pe Dumnezeu!

Încornorați în gânduri și-n cuvinte.

În goana dintre leagăn și mormânt,

Când e târziu ne-aducem doar aminte

Ce trecători suntem, ca pleava-n vânt!

De la Arad, până la Dorohoi,

Din București și până-n lumea toată,

Stăm izolați de semeni și de noi

Și teama ne-a cuprins pe toți deodată...

Dușmanul nevăzut ne dă târcoale,

De unde vine el nu pot să spun,

Mi-e sufletul și ochii plini de jale,

Îndură-Te de noi, Părinte bun!

Nicolae Nicoară-Horia