Joi,
26 Martie 2020
Se face-n jurul meu
tot mai târziu,
Secundele se
tânguie-n pendule,
M-am tot gândit să
tac, să nu mai scriu
Și-așa sub soare
lacrimi sunt destule;
Dar nu pot, încă,
nu mi-e ceasul dat
Și îngerul mereu
îmi dă târcoale,
Să-mi fie plânsul
veșnic lăudat,
El n-a uitat din
moarte să mă scoale
Atunci când am
venit, trimis anume
Din pântecele
maicii mele sfinte,
Să port, precum
apostolul prin lume,
La cei flămânzi
merindea de cuvinte,
La cei bolnavi dacă
le sunt de leac,
Clipa aceea, Doamne,
s-o alungi,
M-am tot gândit să
nu mai scriu, să tac,
Dar nu sunt eu
stăpân peste porunci...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu