Scriu
cu tristețe oarbă, să se știe,
Cât
fulgerul din ceruri o amână
Din...„prezumția
de nevinovăție”
Dreptatea-n
țara asta nu-i stăpână!
Vă
strig cu disperare: nu se poate!
Dacă
vreun „amic” dintre căpușe
„Compune”
un denunț cu răutate,
Punându-ți
demnitatea în cătușe,
Te
aperi din celulă dacă vrei!
Cuprins
de indignare și de jenă
Mi-a
fost dat să văd cu ochii mei
În
Democrație-această scenă...
Cel
vinovat e liber și rămâne,
Cu
toată „furăciunea” din palat,
Iar
cel flămând, care-a luat o pâine
Stă
dincolo de gratii-ncătușat!
Din
Dorul numai flacără și scrum
Parcă-l
aud pe Iancu cum detună:
„Nu-i
bună rânduiala de acum
Și
nicio rânduială n-a fost bună!”
7 Martie 2020
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu