Vineri,
27 Martie 2020
Nu poți fura culori
din curcubeu,
Nu toate visurile se
pot spune,
Te-am auzit oftând
prin somnul meu,
Ca îngerul pătruns
de rugăciune:
De-o vreme mi-am
făcut un obicei,
Mă odihnesc în
versurile tale,
Precum floarea în
parfumul ei
Strângându-și
bucuria-ntre petale...
Cât de-nțeles îmi
pare nepătrunsul!
Când scriu mă simt
ca sub un patrafir,
Dar nu mă-ntreb,
cine să-mi dea răspunsul?
De unde-mi
vine-Auzul plin de mir
Și Liniștea din el
ce mă cuprinde?
Mi-e Poezia fără
de hotare,
Ea nu se cumpără,
nici nu se vinde,
Ce fericit e
sufletul ce-o are!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu