Unii, știu, de bună
seamă
După starea de
urgență
Vor fi mai bogați
în toate
Din această
turbulență,
Când poporul sub
corona-i
Plin de griji și de
nevoi
Își fac socoteli
nababii,
Construind jitnițe
noi!
Cu mult mai presus
de vreme
Ei se vreau
întotdeauna
Te rog, potolește-i
Doamne,
Cum ai potolit
furtuna,
Fie-le „agoniseala”
Toată de blesteme
plină,
De ea să nu aibă
parte
Nici la prânz și
nici la cină...
Mi se umple de
cuvinte
Sufletul precum un
râu
Și așa curgând
năvalnic
Nu îi mai pot pune
frâu,
„Starea” asta
nemiloasă
Mă intrigă și mă
doare,
Cum să furi când
țara plânge,
Lacrimile ei amare?
16
Martie 2020, spre seară...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu