sâmbătă, martie 21, 2020

De ce plângi, Mamă?




Aud mereu porunca ei de mamă:
Fii bun și iertător, copilul meu!
De nevăzut să nu îți fie teamă,
De „nevăzutul” fără Dumnezeu!

Nu e Omul mai presus de vreme,
Nu e omul mai presus de vânt,
Scrie-n Cartea sfântă:„Nu te teme!”
Nimic nu se va șterge din cuvânt!

De unde-i ura asta blestemată?
Fiecare dintre noi plătim la vamă,
De ea nu scapă nimeni, niciodată
Și totuși mă întreb: de ce plângi, mamă?

Ai îndurat războiul, dar și ciuma,
Foametea trimisă pe pământ,
Nici acum nu-i liniștită huma?
Dormi împăcată, eu de veghe sunt...
21 Martie 2020

Nicolae Nicoară-Horia

Niciun comentariu: