Aud mereu porunca ei
de mamă:
Fii bun și
iertător, copilul meu!
De nevăzut să nu
îți fie teamă,
De „nevăzutul”
fără Dumnezeu!
Nu e Omul mai presus
de vreme,
Nu e omul mai presus
de vânt,
Scrie-n
Cartea sfântă:„Nu
te teme!”
Nimic nu se va
șterge din cuvânt!
De unde-i ura asta
blestemată?
Fiecare dintre noi
plătim la vamă,
De ea nu scapă
nimeni, niciodată
Și totuși mă
întreb: de ce plângi, mamă?
Ai îndurat
războiul, dar și ciuma,
Foametea trimisă pe
pământ,
Nici acum nu-i
liniștită huma?
Dormi împăcată,
eu de veghe sunt...
21
Martie 2020
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu