Ghioceii...

Negurile nopții se destramă,

Cunosc atât de bine acest rit,

Înflorit-au ghioceii, Mamă,

Pe Dealul nostru dinspre răsărit...

Mi-s ochii plini de lacrimile lor,

Cu mâinile acestea amândouă

Nu pot să-i rup, ce-ntunecat mă dor!

Unde să duc buchetul greu de rouă?

Acolo nu e nimeni, nimeni nu-i,

Doar vântul bate-n geamurile oarbe,

Copil al tuturor și-a nimănui,

Ce liniște-n adâncul ei mă soarbe!

Pe scară-n sus sunt tot mai rari fusceii

Când mă visez adeseori urcând,

Au înflorit azi-noapte ghioceii,

O să-nflorească, Mamă, până când?

1 Martie 2020

Nicolae Nicoară-Horia