Ce liniștit era odată Omul...

Joi, 18 Iunie 2020

-Revizuită și adăugită-

Ce liniștit era odată omul,

Își vedea de coasă și de plug,

Templu era templu și nu domul,

Iar grădina plină de belșug!

Nu se certau pe-atunci unul cu altul,

„Politica” avea un singur țel,

Cel de jos nu înjura Înaltul

Și purta respect față de el!

Dar liniștea s-a dus, cu tot regretul

Vă spun și ochii de ce văd mă ard,

Acum e plin de ură Internetul

Cât nu încape-n niciun leopard!

Se iau la harță pruncii cu părinții,

Din Purgatoriu, până-n Empireu

Se tulbură și din icoane sfinții-

Cine rezistă, știe Dumnezeu...

Ce liniștit era odată Omul,

Trudind alături de femeia lui,

Adam și Eva și la mijloc pomul,

Ce otrăvită-i astăzi poama lui!

.................................................

Pe drumul care duce către vamă

Ne-am depărtat de noi, pe cel de-aproape

Îl privim ca pe-un dușman cu teamă,

Nici vremea parcă nu ne mai încape...

Nicolae Nicoară-Horia