Culcă-te copchile...

Vineri, 12 Iunie 2020

„Culcă-te, copchile!” Tot aud și-acum

Glasul sfânt al mamei, dincolo de vamă,

Îi ascult porunca și mă culc, oricum,

Somnul, ca poștașul, nu mai vine, Mamă!

Herghelii de-a valma-mi trec pe dinainte,

Luna curioasă-mi bate la fereastră,

Mi se umple-Auzul iarăși de cuvinte

Și mă văd acolo, în Căsuța noastră...

Scriu acum și somnul iarăși nu mai vine,

Cum scriam Acasă-„culcă-te, Copchile!”

Și din Cartea dragă ce-o purtai cu tine

Arde ca un sfeșnic semnul dintre file...

Nicolae Nicoară-Horia