16
Iunie
2020
Un
adevăr din gânduri mă apasă,
V-aduc
aminte, ceea ce știați:
Ea,
Poezia, nu a stat la masă
Cu
cei puternici și cu cei bogați,
N-a
suferit pe îmbuibați deloc,
Nici
luxurile oarbe din palate,
Ea-ntotdeauna
și-a găsit un loc
În
case mici, cu pragurile înalte!
Parc'o
aud șoptind: aici mi-e bine,
Când
stăm de vorbă până către zori
În
bojdeuca mea, atunci când vine,
Și
sufletul se umple de fiori.
Cu
ea în brațe-n viață nu-i târziu,
Din
tot ce am, e singura merinde
Și-așa
se lasă-n voie să o scriu
C-o
dragoste ce n-o mai pot cuprinde...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu