Mi-e dor...

Duminică, 28 Iunie 2020

Mi-e dor de vremea cea „incultă”

Pe când eram în Satul meu

Plin de-Adevăr și zarvă multă

Între pământ și Dumnezeu!

Mi-e dor de viața sănătoasă

Copil pe miriști alergând,

Prin iarba gata pentru coasă,

Flăcău de dragoste flămând!

Mi-e dor de Casa părintească,

Cea cu pridvorul plin de soare,

De-o Mamă să mă dojenească,

Acolo-n murmur de izvoare,

Să pescuiesc iar prin băltoace,

Ori pe Vâlceaua fără soț,

Mi-e dor așa de-o sfântă pace,

Mi-e dor și de vecinii toți...

Pe lumea, parcă blestemată,

Cu boli ce nu-și mai găsesc leac,

Mi-e dor să mă mai nasc odată,

Dar singur, Doamne, cum să fac?

Nicolae Nicoară-Horia

Foto: Toma Prida