A orbit lumina...

 

24 Mai 1969

 

A orbit lumina, Doamne, eram prunci,

Se-nvăța la școală, încă, meserie,

Amintirea doare, câți ani sunt de-atunci?

Iartă-mi întrebarea, câți or să mai fie?

 

Și acum îmi sună capsa detonată,

Locul ei, desigur, era jos, în mină,

Clipa cea nefastă n-am s-o uit vreodată,

Cu privirea arsă, arsă de lumină...

 

Simt cum se-nfioară sufletul din mine

Când prin bezna mută m-auzeai cum vin,

La spital, acolo, ca printre ruine,

Am venit Vederii tale să mă-nchin...

 

Luna Mai își plânge floarea-ntre petale,

Prieten drag, desigur, știu că azi mă crezi,

Plângi și tu în voie, lacrimile tale

Sunt de bucurie, tu cu ele vezi...

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Din scrinul amintirilor...