Blaj, 3-15 mai 1848
Patruzeci de mii erau atunci
Pe Câmpia Blajului românii
Şi Dumnezeu din cer le da
porunci,
Aici să fie pentru veci
stăpânii!
Şi-acum se înfioară Munţii
toţi
De sfânta lor aducere aminte,
Cum trece IANCU tânăr printre
Moţi,
Cu vorbele mulţimea o
aprinde...
.............................................................
Dar liniştea-i acolo îndestulă
După atâtea aprige furtuni,
Sub Crucea Lui, de veghe sus
pe Hulă,
Doar Aerul îngână rugăciuni...
Dă-ne, Doamne, minte şi
răbdări,
Să ştim că suntem şi le
aminteşte
Celor plecaţi de-aici spre
alte zări,
Dorul de Ţară, scris în
româneşte!
Ne fie Viaţa binecuvântată
De pe Câmpia Blajului, vă
spun,
Patruzeci de mii erau odată,
Câţi au mai rămas din ei acum?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu