E luna Mai...

 

 

Adam se-aude-n mine cum suspină

Împovărat de-o tainică lumină,

De bună seamă era luna mai

În ziua izgonirii lui din Rai...

 

Iertat și împăcat între cuvinte

Omul cel nou și-aduce iar aminte

De toate frumusețile de-atunci

Pierdute prin călcarea din porunci!

 

E luna mai, femeia mea iubită

Și iar mă duce gândul în ispită,

Ce sfântă-i floarea dintre noi acum!

Mai multă, știu, s-a scuturat pe drum...

 

Nicolae Nicoară-Horia