Aș vrea să fiu la Blaj acum...

 

„Te salut din inimă, Romă Mică.

Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!”

Mihai Eminescu

Nu mai știu copiii despre Blaj,

Nu mai știu copiii cine-au fost

Acei care-au avut atunci curaj

Să-și cânte Libertatea pe de

rost!

 

Degeaba versul meu le tot repetă,

Sufletul lor e plin de...microsoft,

Tot altceva se-nvață pe tabletă,

„Deșteaptă-te, Române” e un moft!

 

Trecutul pentru mulți e o povară

Și-așa ghiozdanul e atât de greu,

De ce să mai învețe despre Țară,

Despre neam și despre Dumnezeu?

Kuppenheim, Baden-Württemberg

15 Mai 2024

                       ***

Aș vrea să fiu la Blaj acum,

Acolo pe Câmpia dragă,

Să-i sorb întregul ei parfum

Din veșnicia ce mă leagă

 

De plaiurile mele sfinte,

S-ascult cu sufletul pe brânci

Dumnezeieștile cuvinte

Rostite sub văz-duh atunci!

 

Mi-e dor de Blaj întotdeauna,

Să-l văd pe Iancu dinspre Munți

Cu paloșul oprind furtuna

În fruntea celor drepți și mulți;

 

Să mă-ntâlnesc sub „teiul sfânt”

Cu Pruncul cel trimis anume

În scump și luminos veșmânt,

Ca îngerul din altă lume...

 

Flămând să mă opresc din drum,

Să-mpart merindea din desagă,

Aș vrea să fiu la Blaj acum,

Și-acolo, pe Câmpia întreagă,

 

Cu vremea să mă iau la trântă,

Cu toate liftele păgâne,

Duminica din mine cântă-

„Deșteaptă-te din somn, române!”

 

Nicolae Nicoară-Horia