Ce drag mi-a fost
Ștergarul Copilăriei,
Țesut cu mâinile mamei!
Îmi aduc aminte
De cuvintele
Ei,
Sfintele,
Din Acasa mea
De Sohodol:
„Oriunde mergi prin viață,
Cu tine să-l iei!”
Ștergându-mi fața
Seara
Și dimineața
Gândul meu se umple
De har.
Acolo,
În mormântul gol,
Pus deoparte,
E un alt ștergar,
Al Celui
Înviat
Din moarte...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu