Răstignește-L...

 

Peste tot e-aceeași duh de Iudă,

Cuvântul meu în lacrimă se frânge,

Pe cruce, Doamne, ce durere crudă!

Îmi picură-n auz sudori de sânge

 

Din Judecata oarbă și infamă,

De care s-a spălat Pilat pe brânci,

Aud în jur norodul cum aclamă,

Înverșunat, precum era și-atunci:

 

Pe Fiul vinovat fără de vină,

Pe blândul și dumnezeiescul Miel,

„Răstignește-L!”Aerul suspină,

Odată se va termina și el,

 

Nimic nu-i pe pământ să nu se gate

Și moartea care bântuie-ntre noi,

De Învierea care-o să se-arate

Suflete al meu să nu te-ndoi...

3 Mai 2024

Vineri, din Săptămâna Patimilor...

 „Răstignește-L! Răstignește-L!”

Ev. Ioan 19, 6

 

Parcă aud cum strigă toți cretinii

De două mii de ani nevindecați:

Răstignește-L și-mpletiți-i spinii

Din cununa cea pentru-mpărați!

 

Stă lumea împrejurul Lui să fiarbă

Și Cerul plânge de deasupra ei,

Mânia de atunci e-aceeași, oarbă

Și  judecata fără de temei!

 

Aceeași sete sfântă îi cuprinde

Trupul plin de răni, dar și de tină,

Oțet în loc de apă i se-ntinde

Celui vinovat de nicio vină!

 

Porunca răstignirii e deșartă,

Așa a fost și-o să rămână-n veac,

„Răstignește-L!” Tată sfânt îi iartă,

N-au știut și nici nu știu ce fac...

 

E Vineri și e post în versul meu...

„Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas tare:

„Eli, Eli, lama sabahtani” care se tălmăcește:

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,

de ce M'ai părăsit? ”

Ev.  Marcu 15:34

 

E Vineri, ziua răstignirii, știu,

Cea mai dureroasă dintre toate,

Pe lemnul crucii, rece și târziu,

Numele Lui e condamnat la moarte,

 

Cel pironit sub zările ascete,

Cel biciuit de vânturi și de ploi,

Strigă Lumina lumii că i-e sete-

Ce surd e întunericul din noi!

 

Soldații, de au fost sau nu romani

Coasta I-am străpuns-o fiecare

Și astăzi, după două mii de ani

Se-ntreabă unii, oarbă întrebare,

 

Cine-a fost El, e Fiu de Dumnezeu?

În lumea asta din cuvânt creată

De-i Vineri și e post, în versul meu

Duminica Învierii se arată...

 

Nicolae Nicoară-Horia